| Iti raspund cu un citat al unui scriitor german, Walter Hagen, care s-a ocupat de problema miscarilor nationaliste din Europa intre cele doua razboaie: CITAZIONE "Garda de Fier sau Legiunea a aparut la sfarsitul anului 1920, la Universitatea din Iasi: o grupa de studenti romani s-au strans in aceasta organizatie, sub conducerea lui Corneliu Zelea Codreanu. De obicei, Garda de Fier e trecuta in randul Fascismului si al National-Socialismului (adica nazismului). Dar ea nu a fost o imitatie a acestor doua miscari; ea a crescut din radacinile ei proprii. Cu numeroasele copii ale fascismului si national-socialismului din alte tari, nu are nici cea mai mica atingere. Nu poate fi comparata cu aparitiile contemporane din Italia si Germania. Categoriile politice din mijlocul si apusul Europei nu se potrivesc ei. Ea n-a fost totalitara ci autoritara, ceea ce e cu totul altceva. Ea n-a fost agresiv-nationalista ci conservativ-nationala, chiar si in sens cultural; n-a fost de extrema dreapta, in sensul unei reactiuni politice, ci adoptand o postura social-reformatoare; ea nu s-a sprijinit ca fascismul si national-socialismul pe mica burghezie, pe functionari si alte categorii inrudite, iesite din primul razboi mondial, ci, in primul rand, pe poporul roman de tarani, pe tanara inteligenta si pe studentimea de la scolile inalte. " In cea ce priveste antisemitismul legionar el n-a fost de natura rasiala sau de religie. Sa ma explic mai bine. In principiul lupta lui Corneliu Z. Codreanu era antcomunista, muncitorii strâmtoraţi de mizerie erau cu uşurinţă manevraţi de agenţii comunişti, îndemnaţi la greve şi la manifestaţii antipatriotice, la defilarea coloanelor revoluţionare, care strigau : “Jos armata !”, “Jos Regele !”, “Trăiască Uniunea Sovietică ! Iar la universitate, pe cand era student, Codreanu afla ca studentii in loc sa se mobiliteze contra comunistilor multi alunecasera deja spre "stanga" si asa incepe el sa organizeze miscari studentesti care cu timpul va ajunge la nasterea LEGIUNII. Mişcarea studenţească era esenţial anticomunistă dar devenise in acelas timp si antisemita. De ce? Trecerea de la anticomunism la antisemitism se produsese în cea mai naturală manieră. Majoritatea conducătorilor comunişti din România, şi cei mai numeroşi agenţi veniţi din Rusia, erau de origine iudaică. Combătând pe comuniştii din Universitate, studenţii s-au lovit peste tot de evrei. Aceştia erau evreii care excitau masele populare la revoltă împotriva statului român. Erau evreii care cereau ca regele să fie detronat şi ca România să se transforme într-o “republică sovietică”. Erau evreii ce propagau ateismul şi insultau pe slujitorii Bisericii. Erau acei care, prin presa controlată de dânşii, susţineau toate tendinţele antinaţionale, îşi băteau joc de patrie, de tradiţie şi de întregul trecut al României. Toate aceste manifestări ale evreilor au condus pe studenţi la situaţia de a vedea în fiecare evreu un duşman al patriei lor, un element în solda acelora care vizau distrugerea statului român abia constituit. ANTICOMUNISMUL NOII GENERAŢII TREBUIA SĂ CONDUCĂ ÎN MOD INEVITABIL LA ANTISEMITISM. Existau şi alte cauze de ordin social şi economic. Un număr mare de evrei pătrunseseră după războiul mondial în şcoli şi universităţi. În majoritatea liceelor din Bucovina, Basarabia şi Moldova, numărul evreilor înscrişi depăşea pe acela al românilor. Ceea ce nu înseamnă că ei erau mai numeroşi în aceste regiuni decât autohtonii. Anumite facultăţi, în special la Cernăuţi (Bucovina) şi Iaşi (Moldova) erau literalmente invadate de evrei. La Facultatea de medicină din Iaşi, de exemplu, în 1920, erau 556 de studenţi români faţă de 831 de studenţi evrei. Nimeni nu putea nega faptul că proporţia evreilor înscrişi în aceste universităţi era în flagrantă contradicţie cu realitatea etnică a ţării ! Evreii se aflau într-o situaţie privilegiată în România. Stăpâni ai vieţii economice, ei puteau să-şi trimită copiii în şcolile superioare ; în vreme ce masa poporului, formată în mare parte din ţărani, nu putea în nici un fel să suporte cheltuielile de întreţinere a copiilor lor în aceste şcoli. Pericolul era evident ! Dacă majoritatea elevilor şi studenţilor de astăzi e formată din evrei, atunci pătura conducătoare de mâine a ţării va avea fatalmente aceeaşi compoziţie etnică. Şi cum evreimea din România simpatiza cu mişcarea comunistă, aceasta însemna că fiecare evreu cultivat putea deveni mâine un factor de dezagregare a naţiunii române şi de înfeudare la Rusia sovieticăCITAT din cartea Istoria Miscarii Legionare di Horia Sima CITAZIONE În analele politice ale României moderne, antisemitismul reprezintă o tradiţie. Agitaţiile antisemite au început în România încă din prima jumătate a secolului XIX-lea, provocate de numărul excesiv de evrei, care pătrunseseră în acea epocă în Principatele Române, venind din Galiţia (Polonia) şi din Rusia. Moldova, în special, suferise enorm din cauza acestei tăcute invazii.
Cele mai ilustre personalităţi ale culturii naţionale au fost antisemite. E suficient să-l cităm pe poetul de renume MIHAI EMINESCU, pe istoricii HAŞDEU, XENOPOL, IORGA, pe filozoful VASILE CONTA şi pe omul de stat MIHAIL KOGĂLNICEANU. Aceştia sunt cei care au dat strigătul de alarmă contra pericolului iudaic şi s-au opus cu înverşunare asimilării civile, în bloc, a evreilor.
Precizăm, totodată, că antisemitismul poporului nostru n-a avut niciodată un caracter religios sau rasial. Din punct de vedere religios, poporul român este cel mai tolerant din lume. Nu se cunoaşte un singur caz de persecuţie religioasă în România în tot decursul istoriei sale.
Antiseminismul românesc a avut o origine SOCIALĂ ŞI ECONOMICĂ. El a fost provocat de numărul disproporţionat de evrei ce s-au stabilit în România în veacul al XIX-lea ; şi, care, parveniţi în poziţii economice preponderente, pretindeau să domine ţara. Tensiunea dintre români şi evrei s-a accentuat după primul război mondial, datorită participării făţişe şi provocatoare a minorităţilor iudaice la agitaţiile comuniste. |
